Conform Wikipedia termenul mandala este moștenit din limba sanscrită și în prezent desemnează variate forme de mesaj, unele foarte departe de punctul de plecare religios. Mandala este un cuvânt compus din doi termeni, manda și la. În sanscrită manda înseamnă cerc, dar și sferă, iar la are sensul de conținător.

Conform DEX-ului, repezintă o mulțime de cercuri și pătrate combinate în mod variat, pentru a construi o diagramă, care, în unele religii orientale, reprezintă un simbol al cosmosului și diversele conexiuni cu divinitatea; folosită adeseori ca suport pentru concentrare și meditație.

Mandala este considerată și un simbol al echilibrului, armoniei și perfecțiunii, iar prin pictarea lor se obține o formă de meditație care ne ajută să medităm, să ne relaxăm.

Mandala este folosită în zilele noastre și în Europa datorită psihologului Carl Gustav Jung, adoptând acest termen prin care descria desenele cu reprezentări ale unor cercuri, pe care el și pacienții lui le realizau. Jung era convins că pictarea mandalelor personale îl face pe individ să acționeze integral asupra personalității. El mai afirma că atunci când sinele reușește să se exprime prin desen, inconștientul răspunde determinând o atitudine de reverență față de viață. Când privim o mandala, ea ne armonizează forul interior, ne aduce liniște și pace, ne pune în echilibru, stimulează în noi idei creatoare, capabile să se orienteze spre un țel constructiv.